Război…

Cearta începe de nicăieri şi duce oriunde.Dac’ar fi măcar o ceartă d’aia după care vine împăcarea şi sexu’ cel mai dulce.Da’ de unde.El sau ea se duce să fumeze o ţigare în bucătărie şi el sau ea stă şi umple perna de gânduri negre.Apoi el sau ea vine în pat tiptil.Speră ca ea sau el a adormit.Da’ de unde.Apoi e rându’ ei sau lui să vină în bucătărie să’şi fumeze otrava în timp ce el sau ea de dincolo se gândeşte cât oare o să mai dureze coşmaru’.Într’un târziu oboseala îi învinge, aşa că au adormit amândoi.Apoi vine dimineaţa şi amândoi sunt terminaţi fizic şi nervoşi.Şi stai să te gândesti că n’are niciun rost să te cerţi la lumina zilei.Mai ales că încă nu ţi’ai băut cafeaua şi totu’ e încă neclar.Da’ tacerea e cea mai bună armă pentru a’i arăta celui de lângă tine cât de  profund îl dispreţuieşti.Fiecare aşteaptă ca celălalt să scoată primu’ sunet.În mod cert celălalt va emite o tâmpenie sinistră.

Şi’atunci eu, ăsta cel virtuos, cel nepătat, cel fără de greşeală am să sar ca o pisică pe vrabia asta fără pic de creier.O s’o desfiinţez cu replicile mele acide şi aruncate cumva parcă din colţu’ gurii.O să fiu cool şi o să’i dau celuilalt senzaţia că nu e altceva decât un câcat cu ochi.O vomă fără personalitate.Ceea ce şi e.În clipa asta amândoi se urăsc de moarte, însă niciunu’ nu are curaju’ să meargă până la capăt.Adică să’l omoare ad litteram pe celălalt.Fiecare o să prefere calea lentă, perversă şi perfidă.Fiecare va simţi nevoia imperioasă de a picura venin în creieru’ celuilalt.Prin orice gest sau silabă rostită.Ăsta e genu’ de moarte pe care şi’o doresc reciproc.Nimeni nu va pune mâna pe cuţit.Amândoi o să continuie să se muşte de răni.Vreau ca celălalt să sângereze încet, încet şi să’şi piardă mandria şi orgoliu’ şi demnitatea.Vreau ca el sau ea să cadă în genunchi şi să’şi ceară iertare, deşi eu nu am de gând să iert nimic.Cel puţin nu acum.Pentru că îl urăsc.Îl urăsc de moartea asta pe care mă chinui din răsputeri şi fac eforturi supraomeneşti să i’o provoc…

Brainstorming sexual…

Un bărbat care alege liber să umble prin lume şi n’avea capsa pusă pe celula societăţii, căsnicia, devenea un pricol public, iar cu asta sunt de acord şi bărbaţii şi femeile, mai ales măritatele care, atunci când întâlneau o surată ce părea că umblă dezlegată pe străzi sau pe coridoare îşi ascuţeau ghearele bârfei şi ale paranoii şi’o taxau cum se cuvine.Scurt şi la obiect.

Trebuie să le fi trăit, altfel n’ai cum să scrii despre aşa ceva, asta era judecata de valoare.Cu timpu’ am învăţat să ridic din umeri şi să scurtez astfel de întâlniri.Să le recunosc de la prima intersectare a privirilor până când am renunţat de tot la ele.

Sex.Sex murdar.Sex bolnav.Sex roşu.Sex cu miros de iad.Sex metalic.Sex osificat.Scrâşnetu’ oaselor bazinului.Ochii lor fazi.Gura lor plină de carnea altuia.Gura lor mereu murdară, felu’ în care muşcă din noroi, zambetu’ lasciv, curvalin, dezmembrat, fidel doar suferinţelor pe care le provoacă şi din care se hrănesc.Venele lor tăiate pe sub piele.Laseru’ dorinţelor crăpate de cinism.Fundu’ mic.Sau mare.Excrementele care zbiară să iasă şi care explodează pe gură.Bale, bale…un ocean de bale.

Sex putred.Sex-tavernă.Sex bălăcărit.Sex pătat.Bărbaţi peste bărbaţi.Femei la alegere.Vrajeala pe messenger.Viermuiala tuturor prin cearşafurile domestice.Minciuni peste minciuni.O viaţă capsată de gunoaiele vieţii, de laturile iubirii (de toamnă).De vreau să fiu iubit…muşcătura voluptăţii din gradinile odată înmiresmate.Neruşinarea dusă la paroxism.Nesimţirea, singuru’ confort spiritual.Prezervativu’, singura rugăciune.Sarcasmu’, unica apărare.

Sex plastifiat.Sex încins.Sex cu miros de banane.De cireşe.De căpşuni.Sex din gradina raiului.Mă săturasem de toate astea.Ochii femeilor zburătăcind pe şliţuri încinse şi alea de frustrări.Stereotipuri de genu’: toate femeile sunt proaste, sau curve, sau toţi bărbaţii sunt porci.Lupta dintre misoginism şi feminism.Dintre femei şi bărbaţi.

Nimeni nu se mai distrează acum.Frumuseţea flirtului căzuse în desuet.Nimeni nu mai iubeşte.Nici naiba nu’şi mai asumă suferinţele din dragoste, însa toţi se văicăresc.Asta caut în toate poveştile pe care le aud.Asta încerc să găsesc şi în viaţa prietenilor mei.

Nada.Ioc.Nema si tu…

The sucker…

Lumea zice că sunt cam fraier.E adevărat că nu sunt om de afaceri şi că nu m’am târguit niciodată cu cineva.Nici măcar la piaţă.De ce să mint?…Când eram mai mic, colegii de şcoală veneau la mine şi plecau încărcaţi cu jucăriile mele.Îmi lăsau în schimb hârtii de gumă sau nasturi ciobiţi sau pietricele.Şi’mi spuneau că de fapt eu sunt cel în avantaj.Mulţi ani mai târziu mi’am dat seama că lumea mănâncă pe banii mei la restaurant.Acum prefer să mă strecor noaptea la o şaormărie deschisă non-stop şi să’mi iau un hamburger.Numa’ că nu îndrăznesc să’mi dau jos căciula şi fularu’.Le port şi vara.Mi’e teamă să nu mă recunoască cinvea şi să’mi zică că azi e ziua mea de dat.În fiecare zi e rându’ meu.Mi se’ntamplă să plătesc uneori benzina unor oameni pe care nici măcar nu’i cunosc.O dată am plătit întreţinerea pentru toţi locatarii din bloc.Din greşeală, desigur.În general eu sunt cel cumpără bilete pentru toţi spectatorii.Şi nici nu ştiu cum ajung în situaţia asta.Totuşi simt că va ieşi soarele şi pe strada mea.Tocmai a venit un om la mine la uşa.Mi’a spus că e nou’ poştaş şi mi’a adus o revistă nouă şi groasă care se cheamă Pagini Aurii.Destul de simpatică şi groasă, cu tot felu’ de desene şi litere care mai de care.Mi’a zis că mă pot abona la revista asta.Dacă vreau.Ca cică apare o dată pe lună şi ies mai ieftin aşa.Mi’am cumpărat număru’ ăsta.Am dat 100 de lei pe ea şi mi’am făcut abonament pe 2 ani.Cred că o s’o răsfoiesc puţin şi’apoi am să mă culc.Mâine o să am o zi plină.Trebuie să iau salariu şi să fac un plin de benzină.M’a rugat un prieten să’i împrumut maşina că are de făcut un drum la Cluj.Da’ mai întâi trebuie să ajut un prieten să care mobilă din Titan în Drumu’ Taberei.Mai bine să mă odihnesc.Noapte bună!…

TV sucks!…

Sunt cel mai deştept om din ţara asta.Par vulnerabil, da’ asta m’ajută mult.Eu sunt ăla la care tu te uiţi în fiecare seară.Chit că ai studii serioase sau nu ştii să citeşti nici pozele.Te uiţi la mine.Eu stau cuminte.Nu fac nimic.Mai beau câte’un Red Bull când am vreun invitat care’mi face audienţă grasă până spre 4 dimineata.Da’ nu beau des, că’mi curge sânge din nas.În rest stau şi’ascult, citesc miile de sms’uri care se plimbă pe ecran şi ştiu că te’am păcălit şi ca n’ai scăpare.

Eu sunt un simplu cetăţean, sunt cel care îţi oferă ceea ce’ţi trebuie că să fii obosit dimineaţa’n metrou.Eu sunt ăla care’ţi aduce în sufragerie în fiecare seară un câcat mare, puturos şi plin de muşte.Şi scriu pe el cu litere mari şi bold’uite senzaţional.

Cât despre tine, tu eşti cel ce cu telecomanda’n mână calcă în câcatu’ meu.Şi’atunci te uiţi în sufrageria aia modestă în care’ţi tragi la xerox serile.Te uiţi probabil după un şerveţel şi încerci să te ştergi, da’ greşeala ai facut’o…eşti băgat adânc, până’n gât în câcatu’ meu.Şi câcatu’ ăsta îţi intră’n sufragerie şi în pori şi uiţi de şerveţel că mă priveşti cu o privire tâmpă.Te uiţi la mine şi te minunezi cum reuşesc să te glazurez de sus până jos şi’ţi dau şi’o mustăcioară d’aia mişto, ca’n filme.Una din aia subţire de câcat, desigur…îţi spun noapte bună, stingi televizoru’ şi te uiţi la ceas.Ora 4.Plin de câcat, te culci şi visezi.Ai un coşmar, visezi că cineva ţi’a tăiat cablu.Te trezeşti transpirat şi miroşi ciudat.Şi deschizi din nou televizoru’ şi dai de’o puştoaică care’ţi ordonă să ghiceşti 3 litere.A fost doar un coşmar, şi’atunci te linişteşti.Ne vedem şi’nseara asta!…

Sit-down tragedy…

Cică cu teatru’ nu se poate face bani.Ia uite că se poate.Am vizitat azi primu’ azil de bătrâni care mi’a ieşit în cale.Şi’am racolat câţiva subiecţi demni de milă.N’am avut nevoie de prea multe repetiţii.De fapt am discutat un sfert de oră cu actorii mei şi a doua zi am dat premiera.Show’ul de start a fost interpretat de un old-taimăr născut în 1903 care a fost adus pe scenă de un scaun cu rotiţe.Am aprins un bec pe mecla lui şi omu’ a’nceput să zbiere’n microfon.Să zbiere e un fel de’a spune, fiindcă omu’ emitea mai degrabă un şuierat şoptit plin de spumă de bale.Le’a povestit spectatorilor ce’nseamnă adevăratu’ reumatism şi veritabila artroză.Şi a mai povestit şi niscai amintiri neplăcute de la răscoală.A lăcrimat convingator.Ba chiar i’au curs şi ceva muci, da’ nu ştiu dacă era tristeţe sau gripă.Apoi a venit rându’ unei doamne cu câteva fire de păr tapate şi mov.Anu’ naşterii 1912.Monologu’ ei a tratat anduranţa pensionarului la coadă la casa de pensii, aia din Vitan.Al treilea actor a fost cel mai mişto.Spectatorii l’au bis’at de opt ori.A fost nebunie.Teribilă prestaţie.Bătrânicu’ a povestit publicului însetat de violenţă cum a fost el atacat de nişte băieţaşi de cartier care i’au furat pensia de două milioane de lei vechi şi s’au pişat pe papionu’ lui.În prima seară am realizat încasări năucitoare.Mâine am o reprezentaţie specială.O doamnă nascută în 1898 care se crede fetiţă de 5 ani.Deja am promovat evenimentu’ pe toate canalele media.Aştept un public numeros, nu ca statistica din blogu’ ăsta nenorocit.Biletu’ e doar 500 de euro.Dar un public matur înţelege că divertismentu’ de calitate nu se caută la dinţi!…

Maria…ce carieră!…

Maria Callas este un exemplu’ în acest sens.Ea a coborât pe sol american cu o sută de dolari în buzunar şi o voce minunată, da’ cu o instrucţie muzicală nedesăvârşită.Căsătoria cu Meneghini la 26 de ani, el fiind cu 30 de ani mai în vârstă ca ea, a ajutat’o să se lanseze, lucru’ pe care acesta i l’a reproşat la divorţ şi chiar a pretins bani după moartea ei.Maria Callas era foarte grasă, urâţică, da’ cânta superb şi’şi dorea cu ardoare o carieră muzicală de primă mână.

Nu sexu’ a ajutat’o să’l aleagă pe Meneghini, nici farmecele fizice, dacă ne gândim ca fizicu’ a interesat’o odată ce chiar ea a slăbit 28 kg în 2 ani.Cu greu, desigur.Fără’ndoială că senzaţionala ei transformare a ajutat’o să’l cucerească pe Onassis, da’ lucru’ acesta s’antâmplat după ce ea devenise celebră, iar el o dorea pentru că cucerea nu numai o femeie, ci şi o voce celebră, o celebritate internaţională.Nici diva Callas şi nici Onassis nu au avut nevoie unu’ de celălalt pentru a promova social şi financiar.

Chiar dacă sexu’ ajută cariera, iar cea care nu ezită s’o facă este privită cu un amestec de dezaprobare şoptită şi admiraţie secretă, nu numai cariera în sine este obiectivu’ de atins.Şi alte avantaje se adaugă: celebritatea, banii, poziţia socială, gustu’ dulce’amar al satisfacţiei feminine, atenţia celor din jur, publicitatea, admiraţia publicului.Cel mai rău se vede din afară când o ’seamănă’ trebuie dislocată şi energia intrusei se concentrează asupra metodei: iniţiativă violentă, directă, da’ poate riscantă sau, dimpotrivă, iniţiative mici, discrete, mai degrabă mici atingeri ale relaţiei, ce se doreşte distrusă, cu graţie, da’ neşovăielnic, aşa cum păianjenu’ urmăreşte o muscă.

O asemenea demonstraţie găsim în filmu’ ‘Totul despre Eva’ în care seducţia vizuală vizează cariera şi stralucirea.Mai pe larg în următoru’ articol…

Sexu’ ca armă!…

‘Când femeile sunt deprimate, mănâncă sau fac shopping.Bărbăţii invadează o ţară’…Elayne Boosler.Desmond Morris, mare specialist în comportamentu’ animalelor şi director al grădinii zoologice din Londra, a scris o carte celebră.Ce aflăm din această carte…că sexu’, la specia umană, depăşeşte cu mult funcţia de reproducere, aşa cum se’ntâmplă la animale.Autoru’ ne spune că, la om, prin sex se poate obţine statutu’ social sau o carieră strălucitoare.El ne mai spune că, în mod tradiţional, femeia este cea care alege aceste strategii pornind de la ideea că, femeia la ananghie, ca şi femelele maimuţe, ies din impas oferindu’se sexual.Şi, mai arată el, strategia funcţionează.Este validată etologic.Ce mascul ar refuza o asemenea ofertă?…

Femeile, deci, au această soluţie care, istoric vorbind, s’a dovedit eficientă.Nimeni nu spune însă că poţi face carieră ca femeie şi dacă nu ai acest as în mânecă sau dacă, avându’l, nu’l foloseşti…câteva exemple în postarea viitoare!…

Prea puţini monogami ai planetei…

A doua căsătorie reprezintă triumfu’ speranţei asupra existenţei!…Legea nu interzice omului decât ceea ce el ar fi capabil sa facă.Drept care s’au instituit legi împotriva furatulu, împotriva înşelatului, a ocărâtului, a mituirii, a trădării şi a multor celorlalte păcate dureros de omeneşti.Printre altele şi împotriva poligamiei.Nu peste tot, da’ apropae peste tot în lume, poligamia a fost scoasă în afara legii.Ţările islamice încă mai tolerează apucătura de a’ţi îndesa în dormitor mai mult de o nevastă, da’ nici în lumea necreştină nu’i uşor să te descurci cu mai multe femei odată.

Şi totuşi, eu înclin să cred că, în ciuda glumelor şi a prea deselor aluzii, în ciuda felului pofticios în care’şi lasă ochii să alunece, barbaţii nu vor poligamie în sensu’ real, onest, al cuvântului, ba chiar sunt tentat sa susţin că monogamie ne convine de minune.la adapostu’ monogamiei, barbaţii înşeală şi se împerechează pe rupte.Măsurile contraceptive răspândite pe scară largă, legalizarea avortului şi liberalizarea principiilor au deschis porţile a ceea ce se numeşte, pompos, revoluţie sexuală, da’ care înseamnă, sintetic, să poţi să’ţi înşeli parteneru’ fără să te temi de mânia lui instrumentată cu un obiect casnic în formă de tigaie sau făcăleţ.Poligamia presupune, de asemenea, să’ţi asumi responsabilitatea bunăstării lor şi a copiilor lor.

Aşadar poligamia este şansa celor care vor să înşele de a’şi menţine amorurile ilicite la plăcutu’ nivel de aventură.’Nu pot să mă însor cu amândouă o dată, e ilegal.De iubit, te iubesc pe tine, da’ pe nevasta’mea am cuoscut’o cu mulţi ani înainte..’…cred ca aşa ar suna…şi nu pot să nu râd!…câtă ipocrizie!…asta ar spune domnii aventuroşi amantelor pe care uneori chiar le iubesc din adâncu’ inimii.

E adevărat, e infernal de adevărat că pătima, vârteju’ iubirii, nebunia superbă nu vieţuiesc prea mult când aeru’ căsătoriei e lăsăt să se îmbâcsească.

‘Îmbrăţişarea n’are niciun haz atunci când te privesc sfinţii din icoane şi’ţi dau binecuvântare.’…spunea Alexis Zorba, personaju’ lu’ Nikos Kazantzakis, acelaşi care gasea cea mai frumoasă justificare a zvâcului poligam care există în fiecare bărbat: la Judecata de Apoi nu se va găsi iertare pentur un singur păcat, acela de a fi lăsăt să te aştepte o femeie care te doreşte.Cei care au puterea să’şi asume un asemenea păcăt toată viaţa, şi ispăşirea lui pentru moarte, sunt prea puţinii monogami ai planetei…asa merg lucrurile!…

Cu cât îţi voi greşi, te voi iubi!…

Fascinaţia răului…dacă am şti să cernem binele de rău şi să ne dăm unii altora brânci pe calea corectitudinii, am trăi într’o lume de îngeri.Disecţia este însă atât de dureroasă şi necesită atâta precizie, încât procentu’ celor care se încumetă să o facă se anemiază pe zi ce trece.

Separarea dintre bine şi rău se limitează la social şi ţine strict de civilizaţie.Luaţi separat şi dezbrăcaţi de mentalităţile morale şi religioase, indivizii sunt tentaţi să se calăuzească nu după principii învăţate, ci după instincte.În lumea decojită de morală, binele e politicos.Doar rău’ ne face cu ochiu’, ademenitor.Am cam vrea cu toţii să furăm câte ceva.De’aia există proşti pe lume, ca să trăiască bine destepţii.

Ne’ar plăcea să turnăm minciuni ca nişte ploi dezlănţuite.Câteodată mai că ne’am dori să crape nu doar capra vecinului, ci vecinu’ însuşi.Iar despre înselat n’are rost să mai vorbim.Încercând să ne găsim implinirea sufletului, ochii noştri alunecă după trupuri apetisante şi nu suntem, vai, nu suntem în stare să’i ferecăm sfios sub gene.

Ce e bine?…Ce’i rau?…

Suntem într’o continuă alba’neagra cu noi înşine, da’ savoarea şi farmecu’ vieti vin tocmai din încercarea noastră de a ne plasa, undeva, între bine şi rău.Viaţa e frumoasă, pentru că e colorată.Nu albă, nu neagră, ci tărcată.iar rău’ e misterios, interdicţiile se cer încălcate.Aşa s’au născut bancurile care deplâng plictiseala din rai şi parangheliile înfocate din iad.

E adevărat, e crunt de adevărat că femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o dată pe lună şi ştiu să pună murături, ci cu Don Juanii care ştiu să te facă să suferi, ah, să te perpeleşti, să mori de gelozie, să arzi de îngrijorată dorinţă.

Foşneşte în noi, teribil şi superb, fascinaţia răului…

Viaţa fără de minciună, n’ar mai fi un paradis!…

Trei tipuri de bărbaţi nu înţeleg femeile…bărbaţii tineri, bărbaţii de vârstă mijlocie şi bărbaţii în vârstă!…

Iubitele noastre nu sunt prtietenii noştri.Ca să cucereşti o femeie, dai jos de pe panoplie arma cea mai iscusită.I’aş zice ‘prefecătoria’.Nu este un tertip al celor fără calităţi, care, vrând cu orice chip să îşi găsească o colegă în dormitor, îşi ascund adevărata faţă şi adevăratu’ spate.Este principala regulă a cuceririi.Şi, până urmă, e şi regula păstrării unei iubiri viguroase.

Însă sunt sigur că dacă îţi otrăvesti parteneru’ cu adevăruri oferite fără glazură, s’ar putea ca, la un moment dat, să’şi găsească antidotu’ în altă parte.Mai exact, la micu’ dejun plictiseală nefardată, la prânz pandalii premenstruale nedisimulate, iar seara o migrenă veritabilă, prezentată cu liminară sinceritate, s’ar putea să afli că i s’a aplecat de la un asemenea regim hiperonest.

Dragostea refuză transparenţele totale.Pentru iubiri durabile există valuri translucide, există abajururi care filtrează milos lumina, există formule tandre care îmblânzesc verbele şi domesticesc substantivele.Metaforele dulci trebuie să domolească veridicitatea amară a poveştilor de iubire trăite în trecut.Minciunile deliocioase trebuie să condimenteze realităţile fade.

Atunci când avem nevoie de un reper al sufletelor noastre nu avem nevoie de o persoană de sex opus, da’ niciodată, ci de o persoană de acelasi sex care ne ştie toate trăirile, care s’a căţărat cu noi pe nefericiri şi a aflat primu’ su prima, fără să leşine, că am degustat pe furiş plăceri interzise.

Pentru iubita mea e important ca ea să creadă ca’i spun adevăru’, acel adevăr pe care nu’l va afla vreodată.Pentru o femeie e mai simplu…pana la urma de ce’ai face’o?…de ce i’ai spune adevăru’?…oricum un barbat pricepe greu adevărurile unei femei…