Fantezie pe peron marocan…

Metrou’ fuge ca dementu’ şi eu ascult Foo Fighters în căşti.Nu bat ritmu’ şi nu fac urât cu toate că Dave Grohl îmi urlă extrem de tare’n urechi.Mă uit într’un punct fix, da’ îi simt cu privirea perfierică pe toţi ăştia din jur.Îl simt şi pe moşu’ ăla care se uită la firu’ de la mp3-player care’mi coboară’ntre sâni.Îl ţin acolo ca să nu mi’l smulgă vreun aurolac.Nu mă uit la moş, da’l simt cum fixează butonu’ de volum agăţat de fir.Ca şi cum ar fi interesat de tehnică modernă…sanchi.Încep să mă răzbun pe moş şi’mi inchipui cum metroul explodează şi tone de fier scrâşnesc îndoindu’se şi lovindu’se  de pereţii care se surpă şi moşu’ cade’n genunchi şi tremură şi se roagă să mai trăiască o zi sau două şi o mie de scântei sar din ţevile pline de fire electrice care se scurtcircuitează şi fac bzz bzz bzz.Exact ca’n filmele lu’ Bruce Willis.Eu capăt super-puteri aşa că, tot cataclismu’ ăsta nu mă afectează câtuşi de puţin.Un câmp electromagnetic purpuriu mă protejează de toate cioburile care sar din geamuri şi de toate obiectele contondente care vor să mă lovească.Dave Grohl urlă.Metrou’ încetineşte lin şi după aia frânează.Brusc.Chiar foarte brusc din moment ce trebuie să mă agăţ tare de bara verticală ca să n’o iau la vale şi să mă îmbrăţişez cu moşu’.Metrou’ se opreşte în mijlocu’ tunelului.Se sting luminile şi se aprind cele de siguranţă.Trec vreo zece minute.Poate mai mult.Mi’am oprit mp3-player’u.Nu mai reuşesc să gândesc nimic.Pur şi simplu stau statuie şi’mi dau seama că nu vreau să mor.În niciun caz nu vreau să mor într’un tunel de metrou.Lângă un moş libidinos.E absurd.Mai bine mă arunc cu maşina de pe o stâncă din marile canioane.Îmi vine în minte Uma Thurman în cosciug îngropată de vie.În lumina asta chioară faţa moşului e şi mai zbârcită.Gata.Hai.Porneşte’odată.Nu’mi place, nu mă amuz şi vreau să ies din subteran şi să fiu vie.Vreau să mă duc la mare la vară şi să nu mai fie ca’n vara asta când apa a fost murdară.Nu vreau să mă mai cert, să mă mai plictisesc de el.Şi nu vreau să’i mai şoptesc ca vreau să mă îndrăgostesc odată, poate de altcineva, poate fără atâtea bagaje care trebuiesc mutate în casă nouă, poate cu mai multă patimă şi mai puţin bun simţ, poate din nou cu nopţi în care s’adormi şi după ce’ai obosit stai de vorbă sau nu unu’ în braţele celuilalt mirosindu’I şi mirosindu’ţi pielea proaspăt nedată cu parfum.Vreau să găsesc o scurtătură prin viaţă, alta decât şase din patruşnouă sau babalâcu’ plin de bani pentru că vreau să mă bucur de viaţă înainte să îmbătrânesc şi s’ajung ca moşu’ ăsta caruia îi iese un ziar din buzunar.Vreau să mă plimb prin oraş complet aiurea.Poate chiar prin ploaie, poate chiar fără să mă mai întorc vreodată acasă.Cum ar fi asta?…să nu mă mai întorc acasă niciodată.I’aş nenoroci pe’ai mei.Mama şi tata.Care m’au ţinut acu’ douăşcinci de ani în braţe şi mi’au făcut baiţă.Cred că le’aş da un telefon înainte să dispar.Da’ n’am idée unde’o să dispar.M’aş duce’n Maroc.Şi’aş purta alte haine.M’aş urca în primu’ tren.N’aş avea bilet.Şi când s’ar deschide uşa compartimentului, n’ar apărea naşu’, ci Ethan Hawke, c’aşa am auzit că umblă creanga incognito îmbrăcat modest, oarecare şi pleacă aşa văzând cu ochii.Mi’a venit în cap Ehan Hawk pentru că m’am gândit mai devreme la Uma.Da’ Uma e băgată’n sicriu’ ăla aşa şi n’are cum să vadă că mă dau la fostu’ ei soţ.Pe care’l fac să se îndrăgostească de mine.Şi trăim fericiţi vreun an şi după aia el pleacă de unu’ singur într’o călătorie, iar eu îl tot aştept de pomană.Şi’atuncea deschid sertaru’n care Ethan îşi ţine banii de buzunar şi’mi fac mâna greblă şi după aia mă duc la aeroport şi’mi iau bilet la primu’ avion şi mă întorc în România şi mă duc la ei mei acasă şi sun la uşă şi ai mei deschid şi uite cum le dau lacrimile când mă văd şi mama mă strânge în braţe şi mă pipăie toată ca să se asigure că sunt din carne şi ca sunt întreagă.Şi a doua zi ies pe’afară şi respir aeru’ poluat şi mă mir că au mai făcut un zgârie nori de opt etaje taman unde nu mă aşteptam şi după aia intru sub pământ şi mă plimb cu metrou’ ăsta în care tocmai s’au aprins luminile şi care s’a pus în mişcare.Dau drumu’ la mp3-player.Mă uit la moş şi’i zâmbesc.Sunt vie.Foo Fighters rules…