Am lipit anunţu’ ăsta pe toate blocurile din centru.Şi dup’aia m’am întors în loftu’ meu proaspăt renovat şi dotat cu ultimele fiţane de mobilă exclusivistă.Şi’am desfăcut un cico cu bule.Şi n’am dus bine sticla la trompă, că a’nceput să sune telefonu’.M’au contactat aproxiamtiv circa în jur de două sute de muribunzi.Oameni fără copii sau nepoţi.Sau oameni care s’au certat definitv cu copiii şi cu nepoţii.Eu am aşezat frumos trabucu’n scrumieră şi le’am vorbit frumos şi blând.Le’am explicat că sunt doar un student sărac care nu bea, nu fumează, nu se droghează şi nu face sex din cauza timidităţii ieşite din comun.Iar bătrâneii au lăcrimat la auzu’ biografiei mele întristătoare şi au achiesat să’mi doneze metrii lor pătraţi.Aşa că i’am programat pe toţi la notar.Chiar a doua zi.A fost o zi lungă.Da’ am avut toate actele pregătite şi pixuri noi nouţe.Ca să aibă oamenii cu ce să semneze actele de donaţie.Şi totu’ s’ancheiat într’o atmosferă caldă, cordială, prietenească.A doua zi am vizionat noile proprietăţi şi’am început renovările.Peste’o lună le’am tras pe toate’n Ikea şi le’am vândut ca pâinea caldă.Şi’am pus toţi bănuţii la un loc şi’am achiziţionat un teren de golf la Breaza.Plus un avion personal cu tot cu pilot ca să mă ducă acolo.Pe terenu’ de golf am construit un castel micuţ, da’ncăpător.Iar în gradină am pavat potecuţe cu ceramică italiană facută cu mâna.Dacă o iau pe potecuţă care merge spre sud, ajung într’un sfert de oră la o pădurice de optzeci de hectare.Paduricea’i tot a mea.Şi’ntr’o poieniţă din pădurice am ridicat o placă memorială pe care am gravat numele tuturor binefăcătorilor mei.Prietenii îmi spun că e cel mai frumos gest pe care l’au văzut vreodată.Iar eu sunt convins că aşa e!…
Advertisement