Şi totuşi există duminici!…

Pe aceeaşi planetă albastră locuiesc două specii ciudate, străine, diferite. Nu bărbaţii şi femeile, nici vorbă! Noi, locatarii sexelor opuse, suntem în mod iremediabil legaţi unii de alţii prin condamnarea superbă la iubire. Da’ lumea poate fi oricând împărţită’n jumatatea celor care aleargă dupa dragoste şi a celor care fug mâncând pământu’ după bani. E destul de greu să faci diferenţa între unii şi ceilalţi pentru că, de obicei, toata lumea îşi trăieşte viaţa după aceleaşi reguli. Străbatem zilele săptămânii într’o grabă care ne face să părem zănatici, uituci, risipiţi. Bifăm una câte una, treburile scrijelite’n agende. Vânam locuri de parcare, turtim pedala acceleraţiei pe podea, vorbim la telefon în timp ce conducem. Iar când săptămâna îşi cere dreptu’ la odihnă, alegem de prea multe ori să muncim în continuare, să nu ne oprim din goană, să nu facem fericită zăbavă nici întru cetitu’ cărţilor, nici întru răsfoitu’ propriilor gânduri. Unii detestă weekend’urile pentru că în acele două zile binecuvântate nu mai pot construi castele financiare. Altora le e teamă de zilele libere pentru că’i obligă să’şi amintească. Fiecare răgaz de gândire prelungă le răsuceşte’n răni toate cuţitele aminitirii. Fiecare siestă evazată peste marginile ceasurilor leneşe îi loveşte în rafale cu aceleaşi întrebări cărora nu le’au putut găsi raspuns nici măcar atunci când strădania lor dobora toate recordurile concentrării. Şi’atunci unii şi alţii asteaptă, cu disperare, cu nădejde, să se facă luni. Să’nceapă să rostogolească minutele, ceasurile, clipele, construind aceleaşi poduri către nicăieri, tăind cu o fulgerare de scris treburile înţesate’n agende. Şi totuşi există sâmbete molcome şi există duminici ospitaliere. Există ceasuri în care avem dreptu’ să ne refugiem în propriu’ nostru zâmbet. Există drumuri tivite de maci superbi, care duc nu spre amintirea fostelor iubiri, ci spre viitoarele ore ale fericirii noastre posibile. Există bani destui pe lume pentru cei care şi’i doresc mai presus de dragoste şi există iubire fără margini pe pământ, pentru cei care o preţuiesc cu măsurile valorilor supreme. Doar puterea noastră de’a ne face timp să le căutam, să le aşteptăm nu este aproape niciodată de ajuns.  Viaţa irosită pe cei ce’o trăiesc…

Advertisement